Stiri de ultima ora

FRAGMENT „Iubirile lui Hemingway povestite de el însuşi şi consemnate de A.E. Hotchner” a apărut în librăriile româneşti

FRAGMENT „Iubirile lui Hemingway povestite de el însuşi şi consemnate de A.E. Hotchner” a apărut în librăriile româneşti
Cultura
Hemingway                                                                                                        FOTO: historycooperative.org

De-a lungul timpului, şi mai ales în ultima parte a vieţii, Hemingway i-a dezvăluit prietenului de încredere cu care mergea la vânătoare, la coride şi la pescuit amănunte despre evenimentele care i-au marcat existenţa. Din cartea lui A.E. Hotchner, cititorii pot afla mai multe despre femeile din viaţa scriitorului. „Adevărul” prezintă, în premieră, fragment din cartea „Iubirile lui Hemingway”, recent apărută la Humanitas.

Din „Iubirile lui Hemingway povestite de el însuşi şi consemnate de A.E. Hotchner”, tradusă în română de Alexandru Macovescu, aflăm despre viaţa romantică de la Paris, despre relaţia care i-a distrus prima căsnicie şi despre tragedia de a fi iubit două femei în acelaşi timp, despre legăturile lui cu marii artişti şi scriitori ai vremii, despre prietenia cu Scott Fitzgerald, despre întâlnirea cu frumoasa Josephine Baker, dar şi despre cele două accidente aviatice cărora le-a supravieţuit ca prin minune. 

O carte despre aventură, greşeli, regrete şi pierderea adevăratei iubiri; întrebarea care nu i-a dat pace în săptămânile dinaintea morţii era: „Cum ştie un tânăr care se îndrăgosteşte pentru prima oară că aceasta va fi singura mare iubire a vieţii lui?“

-FRAGMENT- din prefaţa volumului 

„Cu cincizeci de ani în urmă, la câţiva ani după moartea lui Ernest Hemingway, am scris Papa Hemingway, o carte în care am depănat cei treisprezece ani de aventuri, cu bune şi cu rele, petrecuţi împreună. […]

Dar, uitându‑mă în urmă la acei ani, s‑a întâmplat ceva care ne‑a întrerupt periplul: cele două accidente aviatice consecutive suferite de Ernest în jungla africană. În al doilea accident văzuse moartea cu ochii, iar experienţa l‑a dat peste cap şi a vrut să‑mi povestească despre o perioadă dureroasă din viaţa lui, despre care nu mai vorbise, dar pe care ţinea s‑o cunosc în caz că nu mai apuca să o istorisească.

În următorii ani, pe când călătoream amândoi, a retrăit agonia perioadei petrecute la Paris pe când scria Fiesta trecând totodată prin suferinţa îngrozitoare de a fi îndrăgostit de două femei în acelaşi timp, o experienţă care avea să nu‑i dea pace până la moarte.

Unele destăinuiri intime se regăsesc în Papa Hemingway, dar când Editura Random House a trimis manuscrisul avocaţilor scriitorului (înainte de publicare), aceştia l‑au trecut prin tocătorul lor juridic prudent şi, drept rezultat, rândurile despre persoanele implicate care erau încă în viaţă au fost eliminate. Când m‑au întrebat despre oamenii care apăreau în carte, avocaţii au mers atât de departe, încât mi‑au cerut o dovadă că F. Scott Fitzgerald, mort de douăzeci de ani, era într‑adevăr decedat.

Am avut şi un motiv personal pentru care am fost de acord să nu împărtăşesc gândurile lui Ernest atunci. Mary Hemingway îmi era prietenă devotată şi aveam sentimental că ar fi suferit dacă ar fi aflat ce spusese Ernest despre primele două soţii, aşa că era mai bine s‑o cruţ.

Trecerea timpului i‑a acoperit cu un văl pe toţi cei implicaţi în evenimentele respective. Am păstrat fragmentele scoase din Papa şi am mai adăugat multe altele din primele însemnări, pe lângă materialul înregistrat pe benzi înainte să se dezintegreze. Încă îmi amintesc limpede ce s‑a întâmplat şi ce s‑a zis în acea perioadă profetică a vieţii mele.

Încă aud felul aparte în care vorbea Ernest. Nu ţinea jurnale sau caiete de însemnări, însă era uluitor cât de mult reţinea din conversaţii. Nu numai că recrea schimburi de replici de demult, dar putea imita cadenţa şi stilul vorbirii contemporanilor săi: F. Scott Fitzgerald, Josephine Baker, Gertrude Stein şi al altora de la Paris. Acest talent incredibil se oglindeşte în dialogurile din romanele şi nuvelele sale. O dovadă în ce mă priveşte este faptul că în The Dangerous Summer a recreat magistral o conversaţie avută cu mine şi pusă pe hârtie la multă vreme după

corida la care a avut loc discuţia.

Odată l‑am întrebat dacă ţinea vreun jurnal care l‑ar fi putut ajuta.

— Nu, toate aceste lucruri mi se întipăresc în minte, mi‑a răspuns. N‑am ţinut niciodată însemnări sau un jurnal. Apăs butonul aducerii aminte şi sunt acolo. Dacă ceva nu‑i acolo înseamnă că nu a fost memorabil.

Am trăit multă vreme cu povestea lui Ernest în minte. Nu este o amintire îngropată şi scoasă la lumină. Ceea ce mi‑a povestit de‑a lungul călătoriilor noastre mi‑a fost încredinţat cu un scop. Am ţinut povestea în mine atâţia ani, iar acum simt că am obligaţia faţă de Ernest să o aştern pe hârtie, dând frâu liber amintirilor.” (Copyright: Editura Humanitas)

                                                                                                           Hotchner şi Hemingway 

A.E. Hotchner (născut 1917), editor, romancier şi scenarist, este autorul faimoasei biografii Papa Hemingway (1966). Hotchner îl cunoaşte pe Ernest Hemingway în 1948; o prietenie strânsă îi va lega vreme de treisprezece ani, până la moartea scriitorului. A adaptat multe dintre romanele şi povestirile lui Hemingway pentru televiziune, teatru sau film. Romanele lui Hotchner The Man Who Lived at the Ritz şi Looking for Miracles, precum şi autobiografia King of the Hill au fost adaptate şi ecranizate.

Ernest Hemingway s-a născut în 1899, în Oak Park, Illinois. Şi-a început cariera de scriitor la un ziar din Kansas City, la vârsta de 17 ani. În 1918, după ce Statele Unite intră în Primul Război Mondial, se înrolează ca voluntar; va fi rănit în luptă şi decorat.

Devine corespondent al ziarului Toronto Star. În 1921 se mută la Paris, împreună cu prima soţie, Hadley Richardson. Aici îi cunoaşte pe marii artişti şi scriitori ai generaţiei sale: F. Scott Fitzgerald, Gertrude Stein, Ezra Pound, Pablo Picasso, James Joyce. În această perioadă îi apare primul roman, Fiesta (The Sun Also Rises, 1926). Îşi petrece mare parte din timp în căutarea aventurii: merge la vânătoare în Africa, la coride în Spania, pescuieşte în Florida. Este reporter în timpul Războiului Civil din Spania şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 

Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără Bătrânul şi marea, Pentru cine bat clopotele, Adio, arme, Zăpezile de pe Kilimanjaro, Sărbătoarea continuă. Primeşte Premiul Pulitzer în 1953 şi Premiul Nobel pentru Literatură în 1954. Se sinucide în 1961, în Ketchum, Idaho.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus