Stiri de ultima ora

Drapelul lui Carol I, stindardul neatârnării României. „Dându-vă drapelul corpului, vă încredinţez onoarea României“

Drapelul lui Carol I, stindardul neatârnării României. „Dându-vă drapelul corpului, vă încredinţez onoarea României“
Cultura
După înlăturarea lui Cuza şi venirea pe tron a lui Carol I, în 1866, s-a pus problema modificării însemnelor de stat. Noile steaguri româneşti au păstrat numeroase elemente de la cele anterioare, la care s-au adăugat simbolurile noii case domnitoare. Aveau să intre în istorie în timpul Războiului de Independenţă şi în momentul încoronării lui Carol I, rege al României.

26 martie 1867. Zi decisivă pentru stabilirea steagurilor de luptă româneşti. Adunarea Deputaţilor, for legislativ al României, se reunea în şedinţă pentru a stabili prevederile Legii pentru fixarea armelor României, ce avea să fie adoptată o lună mai târziu. Fostul prim-ministru Nicolae Golescu a propus ca steagul românesc să fie întocmai ca acela de la 1848. Oricum, Constituţia României din 1866 prevedea, la articolul 124: „Culorile Principatelor Unite urmează a fi albastru, galben şi roşu“. Legea, adoptată pe 24 aprilie, hotăra că ordinea se păstra, începând cu albastru la hampă, însă culorile aveau să fie dispuse vertical, şi nu orizontal, aşa cum erau modelele anterioare. Legea stipula, de asemenea, că stema ţării avea să apară numai pe drapelele princiare şi pe cele ale armatei, nu şi pe cele civile.

În urma adoptării legii de modificare a drapelurilor României, un raport redactat de fostul premier Mihai Kogălniceanu, dar în asentimentul mai multor lideri români, printre care Cezar Bolliac, Dumitru Brătianu – fratele lui Ion C. Brătianu, primar al Bucureştiului în momentul sosirii în România a lui Carol I –, Constantin Grigorescu, Nicolae Golescu, Gheorghe Cantacuzino etc., evidenţia în chip idealist şi măreţ semnificaţia noului simbol naţional: „Drapelul tricolor cum este astăzi nu este (precum pretinde ministerul) drapelul Unirii principatelor. El este un ceva mai mult: el este însuşi drapelul naţionalităţii române din toate ţările locuite de români“. Carevasăzică, era mai mult decât drapelul României Mici, celei încă aflată, de fapt, sub jugul otoman. 

Cele două steaguri adoptate – cel princiar, devenit ulterior, regal, şi cel de luptă – nu difereau prea mult. Diferenţa era dată de proporţiile fâşiei de culoare galbenă, care în cazul drapelului princiar avea o lăţime dublă faţă de cea roşie şi de cea albastră. 
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus