Stiri de ultima ora

#ClădirileRomânieiCentenare/ Casa Costa-Foru - călătorie în trecut într-o zonă pitorească a Bucureştiului

#ClădirileRomânieiCentenare/ Casa Costa-Foru - călătorie în trecut într-o zonă pitorească a Bucureştiului
Cultura
Casa Costa-Foru, aşezată într-o zonă plină de farmec a Bucureştiului, Dealul Mitropoliei, transmite trecătorilor, dar şi vizitatorilor, aerul vremurilor de altădată, atât prin arhitectura deosebită, cât şi prin obiectele de mobilier sau exponatele pe care le găzduieşte.

Clădirea, a cărei construcţie a fost realizată în perioada 1894-1904 de arhitectul francez J.E. D'Alfonce de St. Omer, faimos în Bucureştiul din acea epocă, este înscrisă în Lista monumentelor istorice a Municipiul Bucureşti, cu codul B-II-m-B-18569. Ea a aparţinut familiei Costa-Foru care, timp de mai multe generaţii, a dat personalităţi proeminente societăţii româneşti în secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX. "Casa a fost construită la final de secol XIX şi început de secol XX într-un stil eclectic francez, aşa cum era cazul foarte multora dintre conacele sau reşedinţele familiilor care construiau atunci în Bucureşti, mai ales în zona centrală. Era un stil foarte la modă", a spus Cristi Radu, partener în proiectul Casa Costa-Foru, proiect independent de reactivare urbană a patrimoniului material şi imaterial al Bucureştiului, demarat de Grupul de iniţiativă Casa Costa-Foru.

Construcţia se întinde pe două străzi: faţada principală este pe dealul Mitropoliei, fiind realizată în stilul franţuzesc al unui hotel de la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar cealaltă faţă a casei poate fi observată din strada Ienăchiţă Văcărescu. Faţada principală este definită de ferestrele mari ale salonului casei. Sub acestea, un alt rând de ferestre, executate în acelaşi stil, corespund etajului principal de locuit, în timp ce la mansardă pot fi observate ferestrele ultimului etaj, locuit, în perioada de glorie a imobilului, de copiii casei. "Faţada clădirii este realizată pe principiile clasice ale arhitecturii. Urmând simetria se poate observa suprafaţa vitrată, adiacentă salonului principal al casei, la fel şi la fosta uşă de acces, actual balcon, care prezintă foarte multe elemente din acelaşi stil arhitectural. Faţa este una specifică epocii în care a fost construită clădirea. Uşa de la intrarea în balcon care, aşa cum spuneam, a fost uşa principală de intrare în clădire, are fanta pentru scrisori, iar în fostul hol de primire, astăzi o cameră distinctă de la primul etaj al casei, vizitatorii pot vedea mesajul 'Salve', cuvânt care în latină însemnând un salut de bun venit", a mai spus Cristi Radu. Interiorul clădirii, refăcut parţial, datează din epoca anilor 1900 cu un un stil eclectic francez, în timp ce parterul, fost demisol iniţial, este amenajat într-un stil cu influenţe maur-florentine cu elemente ale unor blocuri interbelice din aceeaşi epocă. Casa este decorată cu mobilier de epocă, dar şi cu obiecte specifice începutului de secol XX - un gramofon, un model de telefon din perioada interbelică, tablouri şi fotografii vechi.

"În prezent se pot vizita camerele principale şi, mai ales, spaţiile reprezentative, restul fiind anexe, foste camere ale copiilor, camerele de servitori, spaţii de depozitare şi aşa mai departe, dar pentru publicul principal sunt pregătite cele două saloane majore - sufrageria mare, sala de mese sau salonul mare, cum vrem să îi spunem, de la parter, şi salonul de la actualul etaj", a precizat Cristi Radu. Dincolo de sufrageria mare, la parter atrage atenţia încă o cameră. "A fost reamenajată în anii '30, dar, prin podeaua de lemn, are o atmosferă puţin mai rustică, combinată şi cu soba aduce o atmosferă de intimitate, o atmosferă foarte prietenoasă, o atmosferă care te îmbie să zăboveşti un pic, să absorbi elementele care sunt expuse în cameră", afirmă acesta. De altfel, întreaga clădire a fost modificată în anii '30 datorită, în principal, planului de sistematizare al dealului Patriarhiei care a aliniat faţadele caselor şi a eliminat scara originală de intrare, exterioară. În spaţiile de la parter s-au păstrat trei sobe de cahle, unice, realizate la un atelier de pe Calea Văcăreşti, iar la etaj, se pot vedea două şemineuri - unul principal, făcut pe comandă la Viena, şi unul secundar, mai mic, realizat din marmură neagră. "Avem două planuri - planul superior al casei, care datează, într-adevăr, din Belle Epoque, epoca 1900, cu acel stil eclectic francez, şi avem şi planul inferior, fostul demisol care astăzi ar putea fi denumit, oarecum, parter. Este un spaţiu care a fost refăcut, reamenajat în întregime în anii '30, urmare a coborârii nivelul Aleii Mitropoliei şi a necesităţii de a amenaja încă un nivel inferior al casei, pur şi simplu. Spaţiul de jos este amenajat într-un stil cu influenţe maur-florentine, dar prezintă foarte multe elemente asemănătoare cu ale unor blocuri interbelice din aceeaşi epocă, dacă ne referim la vestibul sau la aplicele de pe pereţi, sau chiar la sobe care sunt de producţie bucureşteană, făcute la un atelier pe Calea Văcăreşti. Cele trei sobe de la parter sunt trei înseriate. Sobele din salonul principal al casei, de la etajul actual, fostul parter, desigur, sunt făcute pe comandă şi special pentru acest conac - şemineul principal, făcut la Viena, pe la 1900, şi şemineul secundar, tot în aceeaşi perioadă, puţin mai mic, dar impresionează fiindcă este făcut din marmură neagră, care imediat atrage atenţia fiind o cameră luminoasă, cu pereţi albi", a precizat Cristi Radu. Tavanele încăperilor de la etaj sunt decorate cu stucaturi, cadrele uşilor au frontoane sculptate. Scara principală este pardosită cu marmură de culoare albă, iar în feroneria balustradelor din fier forjat se găsesc gravate iniţialele comanditarului original al casei, Maria Costa-Foru. Aceleaşi iniţiale pot fi regăsite atât în obiecte păstrate de moştenitori în casă, cât şi în diferite alte spaţii. Naţionalizarea casei din perioada comunistă a dus la recompartimentarea şi transformarea încăperilor. Spaţiul de la etaj, datorită înălţimii, a fost împărţit în două. Într-una dintre camere, refăcută în prezent la dimensiunile iniţiale, se mai pot vedea urmele tavanului/podelei care delimita spaţiul, locuitorii de la etaj având ferestrele la nivelul picioarelor, a mai povestit Cristi Radu. Monumentul istoric, care ar avea nevoie de restaurare, a fost redeschis pentru vizitatori în urmă cu câţiva ani. Potrivit lui Cristi Radu, fondatorul proiectului DincoloDeFaţade, Lucian Bărăitaru, a descoperit că această casă nu mai este locuită de o vreme îndelungată, şi s-a gândit să-i redea efervescenţa culturală în circuitul urban, ca parte a Anualei de Arhitectură 2015. Lucian şi prietenii săi, care lucrează în domenii diferite, s-au întâlnit în timpul liber pentru a face curăţenie şi pentru a pregăti clădirea să primească oaspeţi.

"Noi, între 19 septembrie şi 13 octombrie, desfăşurăm aici un eveniment cum nu s-a mai făcut până acum nici la această casă şi, probabil, nici în Bucureşti, la nivelul acesta. Se numeşte 'Construind comunitatea - oraşul alternativ' şi acest eveniment vizează să prezinte oamenilor Bucureştiul aşa cum nu l-au mai văzut, dar, trecând dincolo de sfera bucureşteană, să ofere o experienţă care să conecteze spaţiul acesta clasic al casei cu modernitatea, cu atmosfera actuală a oraşului", a amintit Cristian Radu.

El a afirmat că în Casa Costa-Foru au loc expoziţii de fotografie şi pictură, seri de teatru şi muzică, ateliere şi conferinţe, precizând, însă, că nu este vorba de "un spaţiu muzeal clasic".

"Casa Costa-Foru nu este un muzeu, nu este un spaţiu muzeal clasic, este un edificiu care are istorie, are un suflet, până la urmă. De aceea, piesele de mobilier din această casă se pot rearanja, reamenaja, astfel încât să acomodeze cât mai bine, să primească cât mai bine şi publicul, dar (...) şi proiectele din anul curent", a declarat Radu.
www.agerpres.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus