Stiri de ultima ora

Bihor: Creatoarea secţiei de etnografie din MTC, Tereza Mózes, felicitată la 100 de ani de colectivul muzeului

Bihor: Creatoarea secţiei de etnografie din MTC, Tereza Mózes, felicitată la 100 de ani de colectivul muzeului
Cultura




Creatoarea secţiei de etnografie din Muzeul Ţării Crişurilor (MTC) Oradea, Tereza Mózes, a fost felicitată, miercuri, de ziua ei, de către întreg colectivul instituţiei la împlinirea vârstei de 100 de ani.



Potrivit unui comunicat de presă al MTC, 6 noiembrie este ziua de naştere a Terezei Mózes, supravieţuitoare a Holocaustului, autoare a cărţilor "Decalog însângerat" şi "Evreii din Oradea", şi cea care, fascinată de artă, de meşteşugurile populare, îşi va lua licenţa în etnografie la Cluj şi titlul de doctor la Bucureşti, cu o teză despre portul popular din nord-vestul Transilvaniei. Întreaga sa viaţă şi-a dedicat-o etnografiei, în paralel cu cercetările privind istoria evreilor din vestul României şi mai cu seamă Oradea. În prezent, trăieşte în Israel, dar venea anual în Oradea, "oraşul vieţii sale".



"Din copilărie mi-a plăcut atmosfera pieţelor cu ţărani români, maghiari, slovaci, ruteni care veneau îmbrăcaţi în costume populare şi aduceau mărfuri făcute de ei, produse alimentare, ceramică, obiecte din lemn. Şi azi îmi place să mă plimb prin târguri şi pieţe ţărăneşti", mărturisea ea.



De-a lungul vieţii, Tereza Mózes şi-a trăit suferinţele, bucuriile, chinurile şi împlinirile fără jumătăţi de măsură. A trecut prin lagărele Auschwitz, Riga Spilva, Kaiserwald, Stutthoff, Gutau, în care şi-a pierdut o parte din familie. Înainte de asta, alături de alţi 30.000 de evrei, a trăit în condiţii de nedescris în ghetoul orădean, organizat în primăvara lui 1944, după intrarea trupelor germane în Ungaria.



"Aşa ceva nu se poate nici uita, nici ierta. Nu simt ură pentru descendenţii celor care ne-au torturat. Ei nu sunt vinovaţi pentru ce au făcut părinţii. Acum mă preocupă gândul să fac ceva pentru a nu se repeta o asemenea oroare", este afirmaţia Terezei Mózes chiar din cartea de memorii "Decalog însângerat".



După eliberarea din ultimul lagăr de concentrare în care a fost deţinută se hotărăşte să rămână în România.



"De ce a ales România? Este născută în 1919, în Şimleul Silvaniei, doar la un an după Marea Unire. La o vârstă încă fragedă se mută la Oradea cu întreaga familie. Educaţia primită în primii ani este una strict evreiască. În Oradea termină liceul de fete 'Oltea Doamna', dar, în acelaşi timp, (sub ocupaţie maghiară, e drept) cunoaşte teroarea şi umilinţa ghetoului înainte de a fi deportată spre lagărele de concentrare. Şi totuşi - alege să se întoarcă", se arată în comunicatul MTC.



Munca susţinută a început-o încă din momentul în care s-a întors în România. Şi-a luat licenţa în etnografie la Cluj şi titlul de doctor la Bucureşti, cu o teză despre portul popular din nord-vestul Transilvaniei.



Nu a ales întâmplător etnografia. În toate cercetările sale asupra tradiţiilor locale, fie în comunităţi de români, maghiari, slovaci, ruteni ori altele, Tereza Mózes a căutat mereu spiritul locului, a căutat mereu spaţiile de întâlnire ale tuturor culturilor care se regăsesc în Ţara Crişurilor.



"Expresivitatea populară nu a avut niciodată pentru doamna Mózes naţionalitate. Nu a făcut, cu nici o ocazie, vreo diferenţiere între obiectele care ieşeau din mâinile ţăranilor români, maghiari ori slovaci. A intuit atât universalitatea, cât şi specificitatea zonei - fără ierarhizări, fără evidenţieri care să nu aibă strict temei ştiinţific", se mai arată în comunicatul semnat de directorul MTC, Aurel Chiriac.



Perioada în care a fost directoarea Casei Regionale a Creaţiei Populare Crişana (1955-1964) este una exemplară prin stăruinţa acesteia de a salva meşteşugurile tradiţionale din toate zonele etnografice de aici (Crişul Alb, Crişul Negru, Crişul Repede, Crasna - Barcău).



La fel a procedat şi atunci când a contribuit esenţial la crearea secţiei pe care apoi a şi condus-o la Muzeul Ţării Crişurilor, Secţia de Etnografie, începând cu anul 1967, secţie care a ajuns să deţină acum un patrimoniu format din peste 20.000 de obiecte - mobilier ţărănesc, ceramică, textile de interior, o colecţie de icoane şi obiecte de cult, o alta de ouă încondeiate, costume populare româneşti, maghiare, slovace, germane.



"Foarte multe dintre acestea au ajuns în patrimoniul muzeului datorită muncii dedicate a doamnei Mózes, după cum modul de structurare a secţiei îi datorează şi astăzi imens. Nu putem să nu amintim aici şi rolul decisiv în punerea în operă a depozitelor secţiei, cele mai moderne la vremea realizării lor, şi a expoziţiei permanente, ce a rezistat peste timp, mai exact până la închiderea Muzeului Ţării Crişurilor din Palatul Baroc, în anul 2006," afirmă Chiriac.



Ca un ultim gest de generozitate faţă de oraşul în care a suferit, dar în care, după propria mărturisire, a cunoscut şi fericirea, Tereza Mózes şi-a donat o parte din imensa bibliotecă de etnografie şi artă Muzeului Ţării Crişurilor, peste 2.800 de cărţi, iar Biblioteca Judeţeană a primit biblioteca medicală a soţului ei, Carol Mózes, constând în peste 5.000 de cărţi de specialitate. Şi-a donat, de asemenea, colecţia de ceramică românească şi universală instituţiei unde a lucrat până la pensionare, în 1975.



"Colectivul Muzeului Ţării Crişurilor, colegii de acum din cadrul Secţiei de etnografie, urează Doamnei Tereza Mózes sănătate, fericire alături de cei dragi. La mulţi ani!," îi transmit, în finalul comunicatului, specialiştii din cadrul muzeului.



Tereza Mózes a reuşit să îmbine armonios împlinirea profesională cu viaţa de familie. Soţul ei, doctorul Carol Mózes, era o personalitate a medicinii orădene, care a înfiinţat liceul sanitar din oraş, îndrumând generaţii de viitoare cadre medicale. Cartea sa de căpătâi rămâne "Tehnica îngrijirii bolnavului ", un manual al asistentului medical. Atât Tereza Mózes, cât şi soţul ei, Carol Mózes, au fost răsplătiţi de municipalitatea orădeană cu titlul de cetăţean de onoare. AGERPRES / (AS - autor: Eugenia Paşca, editor: Irina Poenaru, editor online: Ady Ivaşcu)



 



Sursa foto: Muzeul Tarii Crisurilor Oradea





www.agerpres.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus