Stiri de ultima ora

Iohannis îi ridică Vioricăi Dăncilă cota electorală

Iohannis îi ridică Vioricăi Dăncilă cota electorală
Actualitate
Atacul susţinut al lui Klaus Iohannis asupra guvernării PSD poate fi citit în cheie electorală. El refuză să numească pe posturile ministeriale până şi interimari. În percepţia publică, îşi conservă imaginea de anti-pesedist.

Prin duritatea mesajelor o potenţează pe Viorica Dăncilă. Cea din urmă prin forţa de ripostă, o poziţionează drept principalul contracandidat al preşedintelui în funcţie.

Jocurile de rol, inspirate uneori din rondul pugilistic, au principalul obiectiv de al scoate pe Dan Barna din poziţia secundă. Klaus Iohannis nu vrea să dispute finala cu Dan Barna, Mă rog, cei din spatele său nu vor asta. Ar fi prea dură negocierea de după prezidenţiale.

Faptul că PNL întârzie moţiunea de cenzură e un prim semn că Iohannis nu ar vrea să o scoată din cursă pe Viorica Dăncilă care, în caz de pierdere a funcţiei de prim ministru, nu ar mai putea activa reţelele electorale şi ar coborî pe locul trei.

Ce se întâmplă în turul 2?

Klaus Iohannis va continua lupta de dărâmare a guvernului. Şi de abia după alegerile prezidenţiale se va activa moţiunea de cenzură are poate fi ghilotină sau nu. Votul în Parlament va fi secret. Influenţaţi de serviciile secrete, cele care nu vor ca PNL să ajungă la guvernare înainte de alegerile parlamentare din 2019, vor fi câţiva, atâţia cât trebuie, care vor vota împotrivă.

Guvernul Dăncilă e obligat să reziste, în această situaţie. Din iarna lui 2020, toate tunurile vor fi puse pe cabinetul PSD. Iohannis va continua jocul de a nu numi miniştrii, se va poziţiona în singurul şi redutabilul adversar al PSD, astfel ca PNL să capitalizeze şi din voturile sale. Interesul celor din spatele preşedintelui şi al liderului PNL e ca partidul Brătienilor să obţină un scor istoric.

Asta mai depinde şi de jocul de culise al activilor din servicii şi a rezerviştilor, poziţionaţi clar împotrivă.

Securitatea decide viitorul

Ieri, într-un interviu dat Europei libere, fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu, avea să recunoască faptul că serviciile se implică în alegeri. Nu că noi n-am ști acest lucru. Tot el spune că există un mecanism de supracontrol, prin STS, care numără voturile. Păi şi atunci de ce să mai votăm, dacă ei decid de dinainte rezultatul?

Prin modul cum li se pun tampoane sau chiar crampoane în spaţiul public liderilor USR e clar că Iohannis vrea să adune cât mai multe voturi din rândurile indignaţilor, a acelor români care, deşi nu fac nimic să schimbe societatea, se valorizează public prin negaţie, un curent nou apărut, aşa din spuma mării, pentru creare de teme paralele, în stare să blocheze statalitatea. Nu numai la noi. Cazul lui Podemos din Spania e elocvent. S-a opus aproape doi ani formării unui cabinet.

Bătălia lui Iohannis e şi pentru obţinerea unui scor cât mai bun pentru PNL. În caz de un 30-32%, liberalii lui Ludovic Orban vor fi băgaţi în mantinelă. Cu PMP (împins peste prag de servicii) şi UDMR nu vor putea compune majoritatea. Vor purta negocieri cu USR, partid care va cere şi pe mama şi pe tata, de la un moment dat peneliştii se vor sătura.

Un nou USL pare imposibil

Cea mai stabilă formulă guvernamentală, dovedită şi de istorie, ar fi una PNL-PSD, denumită monstruoasa coaliţie. Exemplul Germaniei e elocvent. Nu şi al USL. Crin Antonescu a fost scos din cursa deja câştigătoare. O prea mare forţă în jurul unui grup nu ar fi pe placul occidentalilor. Pentru ei, statul de drept e cel mai funcţional în cazul unei bipolarităţi preşedinte – guvern. O ţară aflată permanent în tensiune, ar fi mai uşor de controlat. Partenerul strategic nu are decât câteva interese: gazul din Marea Neagră, 5 G şi vinderea de rachete. O poate face mult mai uşor atrăgând de partea sa pe unul dintre cei aflaţi în conflict. De la războaiele troiene, până la cele romane, s-a ştiut că divide et impera e soluţia salvatoare.

Monarhia constituţională ar fi soluţia

Liberalii care se pregătesc de guvernare ar trebui să mai răsfoiască minunantul manual despre politica CDR al Iuliei Huiu şi a lui Dan Pavel, pentru a înţelege ce greu e să guvernezi cu eternul Traian Băsescu, alias Petrov.

Pe Ludovic Orban nu-l paşte fericirea.

Cel mai mare risc şi-l asumă PSD. Principial, îl înţeleg. Ai un mandat, îl duci până la capăt. Dar cine îşi asumă riscul unui dezastru electoral în toamna lui 2020?

O retragere de şase luni înainte de alegeri i-ar readuce pe social democraţi în triumf pe prima scenă. Posibil ca diferitele coarde din spatele scenei să nu lase pasul înapoi, de frica unui posibil come back de mare forţă.

În ceea ce priveşte finala, ambasadele ne-au liniştit. Prin două firme fantomă de sondaj ni s-au certificat locul 1 şi locul 2: Iohannis şi Dăncilă. Mai trebuie doar un agent la soft. Cât despre votul din noiembrie 2019, am mai spus-o: ca monarhist de 20 de ani nu mai votez preşedinţi. Vă imaginaţi cum ar fi fost lupta politică fără ca şeful statului să ţină doar cu o singură echipă? Luaţi orice carte de istorie a poporului român şi veţi înţelege că rolul Suveranului e să domnească, nu să guverneze.

Iar despre bizarul scrâşnit din dinţi al preşedintelui, luaţi-l în cheie electorală! Nu dramatizaţi scandalul. Că doar nu mergeţi la Operă la Nabucco să eliberaţi sclavii. Priviţi ca la teatru! Şi luaţi pop-corn.   
RomaniaLibera.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus