Stiri de ultima ora

Edith Piaf, "Vocea" cântecului francez, comemorată la Paris, la 50 de ani de la deces - FOTO

Edith Piaf, Vocea cântecului francez, comemorată la Paris, la 50 de ani de la deces - FOTO
Actualitate
Biserica Catolică, care a refuzat în epocă să organizeze funeralii religioase pentru Edith Piaf, supranumită "La Môme", decedată pe 10 octombrie 1963, la vârsta de 47 de ani, va organiza o slujbă religioasă, joi, la ora 15.00 GMT, la biserica Saint-Jean Baptiste, în cartierul Belleville, unde celebra cântăreaţă s-a născut şi a fost apoi abandonată de mama ei, informează AFP.

Ecrane uriaşe şi boxe de mari dimensiuni au fost amplasate în jurul bisericii în care cântăreaţa a fost botezată, pentru a permite unui număr cât mai mare de fani să urmărească o slujbă care marchează debutul a patru zile de comemorări într-un cartier rămas industrial până în zilele noastre.

Cu puţin timp înainte de această slujbă religioasă va avea loc un marş, organizat în linişte, de la cimitirul parizian Père Lachaise, unde a fost înmormântată cântăreaţa, până în cartierul Belleville.

Pe faţada casei de la numărul 72 de pe strada Belleville poate fi citită următoarea inscripţie: "Pe scările acestei case s-a născut, pe 19 decembrie 1915, Edith Piaf, a cărei voce, mai târziu, a uluit lumea".

Edith Giovanna Gassion s-a născut în realitate în maternitatea unui spital aflat în apropiere.

Cotidianul Vaticanului, L Osservatore Romano , subliniase la scurt timp după moartea cântăreţei faptul că Edith Piaf a trăit "în păcat, în ochii tuturor" şi că artista era "simbolul unei fericiri artificiale".

Eternă naivă şi sentimentală, artista franceză şi-a petrecut întreaga viaţă - scurtă - cântând despre iubire şi trăind pentru iubire, fiind considerată o veritabilă "devoratoare" de bărbaţi şi nu întotdeauna tandră cu femeile.

Prima cântăreaţă franceză care a cucerit America, cunoscută în lumea întreagă cu piesa "La vie en rose", Edith Piaf a captivat publicul. Prin vocea ei, dar şi pentru intensitatea ei, evidenţiate prin economia de mijloace de pe scenă: un gest simplu pentru fiecare cântec, o mică rochie neagră şi un con de lumină fixat asupra ei.

Marea iubire din viaţa ei a fost pugilistul Marcel Cerdan, decedat în mod tragic într-un accident de avion în 1949, atunci când acesta urma să vină să locuiască cu ea la New York. Pentru el, Edith Piaf a compus, cu puţin timp înainte, versurile prevestitoare ale cântecului "Hymne à l amour".

"Edith Piaf a pulverizat toate recordurile: de seducţie, de aventuri, de suferinţe, de nebunie, de provocări şi de derive", scrie Robert Belleret în biografia sa recent lansată "Piaf, un mythe français".

Această descriere poate fi considerată un fel de revanşă pentru artista franceză, foarte scundă şi subţire (avea o înălţime de doar 147 centimentri), terorizată de singurătate şi care spunea că nu îi place felul în care arată.

Deşi viaţa ei personală şi profesională a fost presărată cu încercări şi tragedii (decesul fiicei sale Marcelle la vârsta de doi ani, al mamei sale într-un şanţ, după o supradoză), Editf Piaf a dezvoltat în paralel o personalitate marcată de "pasiunea pentru atitudinile caraghioase, pentru fantezie şi un umor coroziv extraordinar".

"Avea un limbaj de birjar, capricii incredibile şi dădea tuturor ordine cu multă autoritate", precizează biograful ei.

Considerată un monument al cântecului francez şi "star rock" înainte de apariţia acestui termen, Edith Piaf a murit din cauza unei hemoragii interne, în sudul Franţei, pe 10 octombrie 1963, epuizată de adicţii, de intervenţii chirurgicale dificile şi de o poliartrită reumatoidă severă.

Funeraliile religioase i-au fost refuzate de Biserică, întrucât cântăreaţa se recăsătorise. Zeci de mii de admiratori i-au însoţit sicriul până la cimitirul Père-Lachaise. Această pasiune a maselor populare nu a scăzut nici astăzi pentru această interpretă de geniu care şi-a pus uneori în umbră celelalte talente ale sale: compozitoare aproape necunoscută, Edith Piaf a compus 80 de cântece, inclusiv "La vie en rose" şi "L hymne à l amour".

Edith Piaf este o veritabilă legendă culturală a Franţei, iar piesele ei sunt cântate şi în zilele noastre pe străzile din Paris.

Cântăreaţa franceză Edith Piaf (1915 - 1963) a consacrat genul şansonetă. Numele adevărat al artistei era Édith Gassion, însă şi-a luat pseudonimul "Piaf" (în argoul parizian înseamnă "vrabie") cu ocazia debutului, în anul 1935. Înzestrată cu o voce capabilă de nuanţe infinite şi plină de dramatism, Édith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune şi nelinişte care-i va caracteriza pe artiştii intelectuali de pe "Rive gauche", din care vor face parte Juliette Greco, Boris Vian, Roger Vadim.

Edith Piaf a interpretat şi roluri în câteva filme, dar succesul său s-a datorat în special cântecelor rămase nemuritoare, ca "Milord", "Hymne à l amour", "Les amants d un jour", "La vie en rose". După o perioadă de depresie, provocată de moartea iubitului său, pugilistul Marcel Cerdan, cântăreaţa a devenit celebră pe plan mondial, graţie cântecului "Non, je ne regrette rien".

O serie întreagă de reprezentanţi celebri ai genului muzical, precum Yves Montand, Charles Aznavour, Eddie Constantine, Georges Moustaki, au fost descoperiţi şi lansaţi de Edith Piaf.

Viaţa ei a fost subiectul filmului "La vie en rose/ La môme", regizat de Olivier Dahan în 2007, care i-a adus franţuzoaicei Marion Cotillard, în anul următor, premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă.
www.mediafax.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus