Stiri de ultima ora

După scandalul Robor, urmează reglementarea dobânzii anuale efective

După scandalul Robor, urmează reglementarea dobânzii anuale efective
Actualitate
Senatorul ALDE Daniel Zamfir propune reglementarea a ceea ce înseamnă dobânda anuală efectivă (DAE) și ce ar fi considerată camătă, și nu dobândă.

Actualizat: 29.05.2019 - 11:22

„Dobânda anuală efectivă sau DAE înseamnă costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului“, stipulează un proiect legislativ conceput de Zamfir.

DAE, arată proiectul de act normativ, „se compune din dobânda la împrumuturi sau credite, percepută de creditorii financiari, la care se adaugă celelalte costuri ale creditării, inclusiv comisioanele, spezele, taxele și primele de asigurare și celelalte costuri pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit“.

Costurile creditării, arată documentul citat de Economica.net, „altele decât dobânda la împrumuturi sau credite, percepută de creditorii financiari, nu pot depăși cu mai mult de 30% această dobândă. Comisionul, aplicat ca procent din valoarea sau soldul creditului, nu poate fi inclus în costul total al creditului“.

Camăta, redefinită

Senatorul Daniel Zamfir redefinește, de asemenea, și ce înseamnă camăta. „Dobânda excesivă sau camăta e dobânda contractuală superioară dobânzilor comerciale curente, practicate de instituțiile de credit de pe piața financiar-bancară internă, fiind în mod manifest disproporționată față de media acestor dobânzi comerciale curente. Se prezumă că dobânda este excesivă ori de câte ori depășește dublul mediei dobânzii comerciale curente“, se mai arată în proiectul de lege.

Pe scurt, a aflat România liberă, „camăta“ se defineşte ca fiind „dobânda pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut“. Legea 216 privind interzicerea infracţiunii de cămătărie a fost adoptată în anul 2011.

În discuţie, a fost expresia „cu îndeletnicire“ şi ridica problema dreptului la un proces corect al celui acuzat că a făcut cămătărie. Ce rămâne din toată această poveste este că senatorul Daniel Zamfir încearcă să stabilească anumite dobânzi anuale efective prezumate ca fiind prea mari, pentru care băncile ar urma să fie acuzate de infracţiunea aceasta de camătă.

DAE la creditele de consum, pe de altă parte, ar urma să fie limitată la 18%. Mai departe, Daniel Zamfir detaliază condițiile DAE pentru microcredite, care nu poate depăși „30% pe an, dacă scadența este de peste 90 de zile, 100% pe an, dacă scadenţa este între 16 și 90 de zile, apoi 200% pe an, dacă scadența este de maximum 15 zile“.

Este important de reținut că proiectul de lege, în caz că va fi aprobat de Parlament, se va aplica inclusiv creditelor aflate în derulare, „în scopul echilibrării prestațiilor și reducerii riscurilor generate de astfel de contracte, dacă sunt îndeplinite condițiile impreviziunii“, nu numai celor noi şi refinanţărilor.

Cu alte cuvinte, impactul este pe toate cele în jur de 1,5 milioane de clienţi la creditele în lei, marea lor majoritate cu dobândă variabilă, nu numai pentru la credite, ci şi pentru refinanţări.

Dobânzi mai mari

Aurelian Dochia, analist financiar, spune că „toate aceste intervenţii sunt inutile, neavenite şi nu pot să fie favorabile dezvoltării pieţei financiare din România“. Ele „nu pot să fie favorabile nici măcar acelor clienţi pe care se presupune că încearcă să-i protejeze“, a declarat Dochia României libere.

„În ultimă instanţă, când se introduc astfel de restricţii şi de definiţii, instituţiile financiare care sunt puse în faţa unei situaţii cu un client care nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege vor fi obligate, pur şi simplu, să refuze acel client, în vreme ce, într-o zonă care acţionează liber, ar putea ca riscul să fie acoperit din dobânzi mai mari“, crede expertul.

Aurelian Dochia, analist financiar: „Toate aceste intervenţii sunt inutile, neavenite şi nu pot să fie favorabile dezvoltării pieţei financiare din România.“

Clienţii cu risc mai mare, în general, au de plătit dobânzi mai mari, explică Aurelian Dochia, detaliind mai apoi că, „în momentul când se impune prin lege un anumit plafon, evident că toţi clienţii care se situează dincolo de acest plafon, în ceea ce priveşte riscul, nu mai pot să fie serviţi de către bănci“.

În felul acesta, în loc să-i protejeze, pur şi simplu, această lege îi exclude pe respectivii clienţi din piaţă, afirmă Dochia.

Un posibil atac preventiv

Introducerea IRCC (Indicele de referinţă trimestrial pentru creditele acordate consumatorilor) pentru calculul dobânzii la creditele noi în lei cu dobândă variabilă duce la un diferenţial de peste un trimestru între ceea ce arată în piaţa interbancară reală indicele Robor 3M sau 6M despre situaţia inflaţiei şi ceea ce indică IRCC.

Până acum, băncile utilizau Robor 3M sau 6M, publicate în ultima zi a fiecărui trimestru, pentru actualizarea dobânzilor la creditele în lei. IRCC se calculează ţinând cont de dobânzile aferente tranzacţiilor de pe parcursul unui întreg trimestru.

Se susţine că IRCC ar reflecta mai fidel valorile de pe piaţă şi ar evita ca fluctuaţiile zilnice să se repercurteze direct asupra consumatorilor.

Pentru a-şi acoperi acest risc bancar, în activitatea sa de creditare, instituţia bancară măreşte marja, adică, finalmente, DAE (dobânda anuală efectivă), în cazul în care piaţa evoluează într-o direcţie nefavorabilă.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, a explicat RL acest lucru imediat după apariţia primei cotaţii la IRCC, după 2 mai, la începutul acestei luni, prevestind că băncile, pentru a-şi compensa riscurile, vor mări marja. (Noul indice IRCC a fost stabilit la 2,36%, pentru trimestrul al II-lea din anul 2019.)

Legiuitorul ştie acest lucru şi, într-un fel de posibil atac preventiv, vrea să legifereze blocarea măririi DAE. Cele spuse de Aurelian Dochia, folosind un limbaj ceva mai abstract, ar putea să fie traduse astfel?

„Nu este explicit exprimată în lege această idee, dar probabil că aceasta e încercarea: să ascundă faptul că toată discuţia despre indicele Robor şi IRCC este bazată pe premise false“, răspunde analistul financiar.

Există, pe de altă parte, şi posibilitatea ca o instituţie bancară să reacţioneze astfel: constată că, prin filiala din România, nu mai poate să dea credite în lei cu dobândă variabilă.

Slovenia, venim!

Atunci, creează un alt produs, prin care oferă la creditare cam ceea ce dădea când făcea profit în România, dar prin sucursala sa din, să zicem, Slovenia, în moneda euro, care oricum stă mai bine decât leul, ca stabilitate. Este fezabil acest scenariu potenţial de evoluţie a situaţiei?

„Pentru persoane fizice, este foarte greu ca această evoluţie să aibă loc, iar pentru firme deja astfel de produse există“, a declarat RL Dochia. Analistul financiar susţine că „sunt firme mai mari care sunt clienţii unei bănci care, în anumite cazuri, au fost direcţionate pentru a lua credite în altă parte“.

Cu alte cuvinte, impactul negativ va fi exact pe persoanele fizice, pe care iniţiatorul doreşte să le ajute?

„Rezultatul final, după părerea mea, va fi reducerea disponibilităţii creditului pe piaţă. Oferta de credite în lei va fi mai slabă şi anumite persoane nu vor mai avea acces la aceste credite“, a spus României libere analistul financiar Aurelian Dochia.
RomaniaLibera.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus