Stiri de ultima ora

Despre "cartile mari ale lumii" si despre "cartile-vaccin" Interviu cu Gabriel Liiceanu

Despre cartile mari ale lumii si despre cartile-vaccin Interviu cu Gabriel Liiceanu
Actualitate
Se poate sa fie admirata ingeniozitatea raului? Va pun aceasta intrebare plecand de la episodul pe care il povestiti, cel despre falsificarea cartilor, o idee care, relatata unor straini veniti in vizita la Guvern - prim-ministru era Calin Popescu Tariceanu -, i-a facut pe acestia sa fie incercati de un usor sentiment de admiratie.Bineinteles ca se poate sa fie admirata ingeniozitatea raului! Nu ati vazut cu ce aviditate ne uitam la filmele cu hoti geniali care dau spargeri spectaculoase? Imi amintesc de un film incantator din anii 60, Cum sa furi un milion, cu Peter O Toole si Audrey Hepburn.Dar una e sa traiesti ingeniozitatea raului privind pe un ecran si cu totul altceva s-o ai sub ochi ca regula de existenta a unei societati. Altfel spus, sa-i suportam noi efectele zi de zi. Daca e sa plecam urechea la limba rea a lui Cioran, ar trebui sa credem ca romanii "exceleaza prin negativ".Gabriel Liiceanu, iubirea cu care ii portretizati pe cei din anturajul Humanitas - Vlad Russo, celalalt Vlad, Zografi, Lidia Bodea, Denisa Comanescu - mi-a amintit de Declaratie de iubire si de ideea "zidului afectiv" cu care omul se inconjoara ca sa poata face fata, spuneti, "la frecarea vietii". A functionat astfel Editura Humanitas?Nu e bine sa abuzam de cuvantul "iubire", pentru ca il descarcam de excelenta lui. Nu se iubeste la tot pasul. Nu poti iubi zeci sau sute de oameni in acelasi timp. Selectia iubirii e severa si pentru ca nu prea e posibil indeobste sa traiesti la o temperatura atat de inalta.Firmele nu functioneaza pe baza de iubire. Humanitas are 200 de angajati. Eu nu pot sa le pretind acestora sa ma iubeasca si nici ei mie nu-mi pot pretinde sa-i iubesc pe toti: important e sa ne respectam unii pe altii. Pot avea relatii de prietenie cu cativa dintre ei si ei, de asemenea, pot sa-si faca prieteni in jur.Dar nu iubirea, repet, e liantul intr-o firma, ci increderea intr-un ideal si impartasirea a ceea ce poarta numele de "valori ale firmei": cinstea, profesionalismul, pasiunea... De iubit, pot mai degraba, daca-mi permiteti alaturarea cuvintelor, sa te iubeasca "distant" cititorii, publicul, pentru ca resimt ceea ce faci ca pe un bine pentru ei.Se poate atunci spune ca mai degraba invidia si ura pe care le-ati pus in miscare v-au validat social, asa cum se intampla in societatile inca "avariate". Iar ura primara e legata tocmai de Humanitas si de prietenia cu Andrei Plesu. Am depasit anii acestia ai urii?Ura si iubirea sunt aici un tandem. Ura e zgomotoasa, se manifesta, injura in gazete, se revarsa de pe ecranele televiziunilor, se organizeaza, devine campanie etc. Iubirea in sens larg, ca adeziune afectiva, e tacuta, nedeclarata, nestiuta. Se manifesta si ea, sporadic insa, la targuri de carte, la lansari, cu ocazia unor conferinte, in cronici de carte (cate mai exista).Ura insa, fiind mai vizibila, mai mahalagioaica, devine, intr-o societate inca avariata in care ea este cultivata anume (ca strategie de partid sau de guvernare), un etalon al reusitei: sunt urat de lichele, deci sunt pe drumul bun. Ura m-a validat social, cum spuneati, in primul rand, in ochii mei. Ea a devenit un instrument de masura al reusitei.Eu nu sunt urat pentru ca sunt prieten cu Plesu sau el pentru ca e prieten cu mine. Suntem invidiati sau urati fiecare pe cont propriu. Nu prietenia ii deranjeaza pe denigratorii nostri. Eu cred ca sunt urat pentru optiunile mele politice sau morale, poate pentru reusitele in care, privindu-se, altii isi vad ne-trebnicia, pentru un anume mod de a spune lucrurilor pe nume si asa mai departe.Biografia Humanitas merge umar la umar cu biografia Romaniei postcomuniste. Comunismul, scrieti in aceasta carte, "lasa intotdeauna in urma lui o tara de reinventat". Spunand asa, acordati o importanta deosebita imaginatiei: cum anume poate fi reinventata tara? De ce anume e nevoie, care e mecanismul?Nu, biografia Humanitas nu merge umar la umar cu biografia Romaniei. Merge in raspar. De aici si metafora "insulei Humanitas". Eu cred, cu toata modestia, ca Humanitas e ceva bun si ca viata ei de pana acum a fost frumoasa.Nu cred insa lucrul asta si despre Romania din acesti 30 de ani. De aceea, motto-ul la Povestea insulei Humanitas este acest citat din Lucian Boia: "Daca tara intreaga si ar fi gasit drumul cum l-a gasit Humanitas din primul moment, fara nici o sovaiala, am fi avut astazi o alta Romanie".Acum, cum poate fi reinventata o tara care a trecut prin patru decenii si jumatate de comunism? Nu imaginatia lipseste, ci punerea in practica a solutiei. Daca comunismul a insemnat promovare dupa dosar, deci contra-selectie, incompetenta, slugarnicie, cumetrie si nepotism, a reinventa societatea inseamna a anihila toate aceste criterii de promovare si a reveni la criteriul meritologic.Numai ca asta e greu de infaptuit, pentru ca gastile sunt deja facute si adanc implantate in celula societatii. Ce guvern va avea vointa, stiinta si putinta de a infaptui acest act de chirurgie la scara nationala si de a indeparta tumorile?Primele carti pe care eu le-am citit, aparute la Editura Humanitas, si care m-au asezat pe un drum din care s-au desprins apoi altele, au fost legate de oroarea comunismului. Am citit Fenomenul Pitesti al lui Ierunca, apoi jurnalele Monicai Lovinescu si pe cel al lui N. Steinhardt. Au fost carti esentiale pentru generatia mea, cea care avea cativa ani cand comunismul a cazut. Fiica mea, Aletheia, are 17 ani. Care dintre cartile lumii sunt esentiale generatiei ei?Toate cartile mari ale lumii. "Cartile mari ale lumii" au fost selectate in chip natural de timpul istoriei. Istoria culturii nu retine si nu trece mai departe decat produsele de varf ale fiecarei generatii, cele care au fost esentiale pentru crearea si cultivarea unei "naturi umane" unice.Caci dincolo de indivizi, culturi si popoare diferite, exista un numitor comun al omenirii, o definitie a umanului si valori general-umane. In "marile carti" a fost depozitata excelenta fiecarei generatii si, astfel, patrimoniul omenirii. Din cauza asta lectura e formativa, te modeleaza omeneste.Apoi, pe langa "marile carti ale lumii", mai exista si cartile-vaccin: cartile care te apara de cel mai mare rau al omenirii, de marul otravit al comunismului, de acel cantec de sirena care excita "pasiunea egalitara" (Thierry Wolton) si care-ti susura in ureche ca putem intra in paradis aici, pe pamant.Crezuta, impartasita si pusa in practica, aceasta uriasa utopie sfarseste intotdeauna cu munti de cadavre si iti arata ca, atunci cand vrei sa instalezi paradisul, obtii infernul pe pamant. Nu exista societati perfecte, ci doar societati bune.Asadar, generatiei fiicei dumneavoastra i-ar prinde bine sa citeasca volumele din seria "Procesul comunismului" de la Humanitas, nu doar ca sa cunoasca trecutul si ca sa afle de ce grozavii e capabila la o adica sublima specie umana (noi, la scoala, eram crescuti cu aceasta retorica de doi bani a lui Gorki: "Omul, cu O mare, ce minunat suna acest cuvant!", acelasi Gorki care afirma: "E normal ca puterea muncitoreasca si tara-neasca sa-si extermine dusmanii ca pe niste paduchi."), ci ca sa-si apere viitorul de cea mai mare cumplitenie a omenirii.Tot Thierry Wolton e cel care a spus: a fi anticomunist nu e o atitudine politica, ci una morala. Si ce om de bun simt n-ar vrea sa fie, social vorbind, moral?
www.ziare.com

Articole similare :
comments powered by Disqus