Stiri de ultima ora

Desi avem nevoie de tancuri, noi ne cumparam "think-tank"-uri

Desi avem nevoie de tancuri, noi ne cumparam think-tank-uri
Actualitate
Daca NATO s-ar inspira de la PSD si si-ar angaja un Darius Valcov pentru a evalua atasamentul Romaniei la transatlantism, ar afla cu mirare cam care este realitatea politicii noastre mult-laudate.

Romanii au fara indoiala o devotiune impresionanta pentru valorile atlantice, inclusiv pentru principalii aliati ai Tratatului de la Washington din 1949; dividendele acestei devotiuni le-a incasat (printr-un proces de transfer natural) numai o mica parte a romanilor si anume asa-zisele "elite" de toate felurile.

Ei bine, acest transfer este pana la un punct normal, atata timp cat respectivele "elite" produc mai departe, intr-un cerc virtuos, politici publice care sa genereze securitate reala, securitate care sa ne apere la propriu si care sa aduca Romaniei mai multa incredere din partea natiunilor aliate.

In ultimii ani, insa, "elitele" respective s-au multumit sa se refugieze intr-o rusofobie simplista, de salon, si sa ignore actiunile reale de intarire a securitatii si, in primul rand, sa ignore inzestrarea armatei cu sisteme militare capabile sa contribuie la apararea noastra.

Un sir lung de afaceri ratate, cu finalitate indoielnica, deseneaza o imagine cenusie a seriozitatii eforturilor de inarmare a unei armate aflate sub presiunea unei geografii riscante.

Afacerea corvetelor: in noiembrie 2016, Guvernul Ciolos adopta o hotarare de guvern prin care decide procedura de achizitie a 4 corvete multifunctionale in valoare totala de 1,6 miliarde de euro. Ba chiar decide de la cine le va cumpara: de la grupul olandez Damen, care mai si promite ca va construi o parte din ele chiar la santierul naval pe care il detine la Galati.

Dar (se pare ca "dar" este un cuvant specific limbii guvernamentale romane), cu o putere de decizie uluitoare, acelasi Guvern Ciolos fenteaza si nu semneaza si contractul cu olandezii mult-laudati.

Cateva luni mai tarziu, acestei proceduri deoarece guvernul anterior nu a avut si aprobarea Parlamentului, asa cum era legal, pentru cheltuirea unei sume cu mult peste 100 milioane de euro.

Afacerea fregatelor: in vara anului 2016, Guvernul Ciolos lanseaza cu fast licitatia pentru modernizarea celor doua fregate (Regele Ferdinand si Regina Maria) cumparate cu 13 ani mai devreme (dupa o costisitoare "modernizare" de la britanicii de la BAE Systems).

In mod pervers, dupa ce au sondat doi ani pretul pietei si se asteptau la oferte de peste 230 milioane de euro, achizitorii competenti de la Bucuresti stabilesc valoarea achizitiei la doar 190 milioane de euro.

Ei bine, asa cum se astepta toata lumea, in aceasta suma s-au incadrat doar niscavai turci (care primeau in compensare paralela diferenta de la vizirii lui Erdogan). Speriati de "lovitura de serai" de la Stanbul, vitejii guvernanti decid tergiversarea unui raspuns pana se vor plictisi turcii de tot (probabil antrenati in jocul la asteptare specific lui Mircea Lucescu).

Turcii nu s-au plictisit, dar un guvern mai putin tehnocrat anuleaza totusi licitatia pe motiv ca americanii furnizori de arme nu voiau sa le dea turcilor pe mana aceste jucarii periculoase (asta, desi armele alea sofisticate pe care turcii le detin de ani buni oricum s-ar fi montat pe fregate fix la Constanta!).

Afacerea dronelor: tot in prea-fierbinta vara a anului trecut, armata noastra cea neinzestrata decide sa mai lanseze inca o licitatie, pentru cumpararea a sase drone (UAV-avioane fara pilot). Licitatia are un castigator dar, surpriza, acest castigator nu are de fapt produsul respectiv, ci are un plan sa-l produca.

Generalii de la birourile romtehnice accepta "resemnati" anularea licitatiei, nu cumpararea de la urmatorii ofertanti care aveau demult produsul (verificat in lupta chiar). Si asa, complicitatile suspecte dintre generalii achizitori si armata tehnicienilor dentari vaduvesc armata reala de drone.

Afacerea transportoarelor blindate 8X8: tot anul trecut, pe o caldura care a cam sufocat ministrii lui Dacian Ciolos, Romania decide sa mai cumpere si vreo 800 de transportoare blindate amfibii; pentru a da bine la popor, promite ca va face acest lucru printr-un proiect gigantic care sa reinvie industria noastra militara, respectiv uriasul adormit (de fapt insolvent) de la Moreni.

In acest sens, se decide infiintarea unei firme mixte intre Rheinmetall si Automecanica Moreni, care sa produca aceste transportoare candva, dupa ce se vor aduce primele sute (nu se stie cate) de bucati direct din tara inteleptei doamne Merkel.

Dupa care urmeaza o noua si curajoasa amanare de vreun an, pana se decide Liviu Dragnea sa permita semnarea efectiva a actului de infiintare a acestei firme mixte. Acum, ca de-abia s-a infiintat firmulita de import a unor transportoare care inca nu exista (Rheinmetall nu are un produs amfibiu 8x8), sa vedem cum vor oculta licitatia sau cum se va face o licitatie "pe bune" la care castigator sa fie un producator real de transportoare (de exemplu, americanii de la General Dynamics sau finlandezii de la Patria)...

Afacerea avioanelor multi-rol: mica flotila de 12 avioane F-16 achizitionate de Romania nu prea are cum sa inlocuiasca flota de sicrie zburatoare Mig 21-Lancer, adica ar mai trebui sa cumparam inca vreo 20 de F-16 (anunta triumfatorii ministri ai Apararii care se succed intr-o cadenta de mars).

Dar iarasi reusim sa pacalim inamicul cu limba noastra veninoasa: convinsi ca inamicul s-a facut mic la anuntul cumparatorilor cu epoleti de la Bucuresti, Guvernul nu prea vrea sa si treaca la fapte (la cumparaturi). Sau cel putin, nu inca.

Afacerea masinilor blindate pentru sisteme de racheta antitanc: Dupa ce au cumparat (intr-un gest barbatesc fara precedent si din banii publici) rachete israeliene Rafael impachetate in cutii germane Eurospike (firma cu actionar surpriza, acelasi Rheinmetall, cam prea-prezent pe culoarele Ministerului Apararii), la pret dublu si bineinteles cam pe 20 decembrie doi ani la rand (beneficiind si de "patriotismul" procurorilor care nu vad coincidentele), gloriosii achizitori s-au gandit ca rachetele respective ar trebui montate pe niste blindate pentru a le putea folosi.

Si uite asa, de vreo noua luni se tot chinuie sa termine licitatia inceputa in septembrie 2016...

La aceste afaceri "de succes" se mai pot adauga si tentativele esuate de cumparare a unor torpile anti-submarian sau chiar a unor barci gonflabile (pompos denumite ambarcatiuni rapide RHIB).

Iar mai nou, o noua initiativa naucitoare pe radarul politicilor de inzestrare: anuntul ca vom cumpara (cu termen precis, pana la sfarsitul anului) rachete Patriot! Sa fie tot tactica de a ameti inamicul cu multe anunturi politicianiste pentru a nu mai sti ce armament avem de fapt?

Ei bine, la toate aceste victorii, mai adaugam si perspectiva oarecum ciudata a conducerii politice a Ministerului Apararii: actualul ministru il are in subordine directa (ca secretar de stat) pe fostul sau sef (pe vremea cand ministrul era doar secretar de stat). Oare nu s-a gandit nimeni ca asa nu prea poate functiona ministerul?

Macar la sfarsitul evaluarii sa mentionam si o realizare de exceptie a politicii de cheltuire a 2% din PIB: la Bucuresti s-a infiintat si prospera un "think tank" oficios, care aduna toti specialistii in simpozioane (de la ofiteri de toate tipurile pana la fosti ofiteri si politicieni) sub cupola generoasa a Cercului Militar, pentru a desfasura gloriase batalii cu platourile pline doldora de salata de boeuf sau cu fripturile aburinde.

Ce e drept e drept, mesajele pro-atlantiste de la sindrofii, cam opulente pentru putin-inzestrata Romanie, au penetrat si usile cancelariilor aliate si chiar birourile spionilor inamici: toata lumea crede ca armata romana se inzestreaza de zor cu sisteme militare moderne si performante.

Ca o concluzie a acestei evaluari triumfaliste, pun si eu o intrebare: decat sa sileasca companiile de stat si private sa "sponsorizeze" conferintele oficiosilor, nu mai bine ar trece oamenii la treaba si ar achizitiona cate ceva din ce avem nevoie? Decat sa cheltuim cate un F-16 pe sarmale si mape colorate, nu mai bine cumparam acele F-16 sau ce-o mai trebui?

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Articole similare :
comments powered by Disqus