Stiri de ultima ora

Cum este apărată viața privată, la un an după Snowden

Cum este apărată viața privată, la un an după Snowden
Actualitate
A trecut un an de când fostul angajat al unui contractor din domeniul spionajului, Edward J. Snowden, a început să dezvăluie anvergura uriașă a supravegherii prin Internet pe care o practică Agenția Națională de Securitate (ANS) a SUA.

Destăinuirile sale au provocat furie publică și aspre critici din partea aliaților apropriați ai Statelor Unite, precum Germania, răsturnând ipotezele optimiste despre cât de libere și sigure sunt Internetul și rețelele de telecomunicații. De unul singur, Snowden a schimbat modul cum oamenii își privesc telefoanele, tabletele și laptopurile și a determinat apariția unei dezbateri publice despre protecția datelor personale. Totuși, ce nu a reușit acțiunea sa a fost să provoace reforme semnificative.

Președintele american, Barack Obama, stimulat de o alianță între organizațiile din societatea civilă și industria tehnologică, a luat unele măsuri. Într-un discurs din ianuarie, acompaniat de o directivă politică prezidențială, Obama a ordonat serviciilor secrete americane să recunoască faptul că “toate persoanele trebuie tratate cu demnitate și respect, indiferent de naționalitatea lor și oriunde ar locui; toate persoanele au interese private legitime atunci când manipulează informațiile personale”. Alte progrese concrete, fără precendent în lumea întunecată a agențiilor de spionaj, au însoțit acest angajament față de confidențialitate. Când companiile de tehnologie au dat în judecată guvernul, ca acesta să facă publice detalii despre solicitări de informații private, administrația Obama a făcut un compromis, promovând o înțelegere care permite raportări mult mai detaliate. Sub auspiciile acestui acord, companiile au opțiunea de a publica cifre privind solicitările de date din partea serviciilor secrete.

Deși acest fapt reprezintă un pas înainte, este departe de a fi acceptabil, deoarece are lacune consistente care permit interzicerea raportărilor care privesc unele dintre cele mai notorii programe ale ANS, cum ar fi stocarea de înregistrări telefonice realizate sub articolul 215 din Patriot Act. Mai mult, Obama a obiectat la cele mai semnificative recomandări venite din partea grupului independent de revizuire pe care tot el l-a desemnat. Iar “USA Freedom Act”, a cărui menire era să stopeze colectarea colectivă a înregistrărilor telefonice ale americanilor, este diluat printr-o serie de amendamente care vor permite guvernului să continue să adune metadate de la milioane de indivizi, fără consimțământul lor. Aceste metadata – cu cine vorbim, când și pentru cât timp – pot divulga suficient de multe informații despre viețile noastre private ca și convorbirile în sine.

Mai rău, în raport cu restul lumii, Statele Unite au acționat cel mai dur de când dezvăluirile lui Snowden au început. Desigur, acesta a făcut public mai multe detalii despre activitățile de supraveghere ale guvernului american decât ale oricărei alte țări. Dar documentele au inclus exemple flagrante de abuzuri comise de Serviciul Central de Comunicații Guvernamentale, agenția britanică specializată în interceptarea semnalelor, și mărturii despre schimbul de secrete între membrii așa-numitei rețele “Cinci ochi”, formată din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă. Acordurile care reglementează unificarea și schimbul informațiilor confidențiale între aceste guverne rămân secrete bine păzite.

În Marea Britanie, dezbaterile publice și parlamentare cu privire la practicile de supraveghere au fost minime, în cel mai bun caz. Iar legea canadiană nu doar că interzice companiilor să raporteze practic orice informație despre solicitările guvernamentale de date; primul ministrul Stephen Harper a numit un avocat, care anterior își clădise cariera pe consilierea agențiilor de spionaj, ca împuternicit oficial privind confidențialitatea, ceea ce a amplificat furia activiștilor.

Unele țări chiar au intensificat activitățile de supraveghere. Imediat după dezvăluirile lui Snowden, guvernul francez a strecurat

într-un proiect de lege privind alocările de fonduri pentru apărare dreptul de a spori dramatic supravegherea Internetului, inclusiv pentru scopuri “comerciale”. Criticile Parlamentului European cu privire la supravegherea în masă practicată de Marea Britanie, Suedia, Franța și Germania (și probabil, în curând, Olanda) nu par să conteze prea mult pentru guvernele naționale.

Cu ocazia aniversării a 800 de ani de la apariția Magna Carta, luna trecută, dezvăluirile lui Snowden au alimentat, o nouă mișcare care militează pentru crearea unor “declarații a drepturilor” pe Internet, specifice fiecărei țări. Documentele ar urma să stabilească principiile de confidențialitate, liberă exprimare și dreptul la anonimat asumat cu responsabilitate. Într-un discurs emoționant ținut în septembrie anul trecut la Națiunile Unite, președintele brazilian Dilma Rousseff a plasat țara sa în fruntea aceste mișcări prin promovarea istoricei legi braziliene Marco Civil (un act normativ care garantează libertățile civile și drepturile civile în folosirea internetului în Brazilia, adoptat ulterior în aprilie 2014 – n.t.)

Inițial, proiectul propus includea și solicitarea ca furnizorii de Internet să-și țină serverele în Brazilia – chipurile pentru a proteja informațiile de privirile indiscrete ale serviciilor americane de spionaj – în paralel cu permiterea accesului la aceste date pentru instituțiile de anchetă și agențiile de securitate braziliene. Din fericire, parlamentarii brazilieni au eliminat aceste prevederi din forma finală a Marco Civil.

Dar vai, alte guverne amenință că vor impune cerințe similare de localizare forțată a datelor. Astfel de reguli apar nu doar împotriva principiilor fundamentale ale unei infrastructuri online deschise și interconectate, ele creează noi riscuri cu privire la confidențialitate. Și nu fac nimic pentru a rezolva problema de bază a restricționării accesului guvernamental la datele personale deținute de companiile private.

De modul cum vor răspunde corporațiile lumii la dezvăluirile lui Snowden va depinde impactul pe care acestea le vor avea asupra drepturilor utilizatorilor. Până acum, unele firme au avut abordarea corectă, insistând pentru o mai mare transparență, în paralele cu îmbunătățirea criptării propriilor rețele pentru a ține spionii departe.

Companiile din întreg sectorul de informații și comunicații au început să facă din rapoartele de transparență un standard al industriei. Dar mai multe corporații din telecomunicații și producători de hardware ar trebui să se alăture furnizorilor de internet și apărătorilor drepturilor la intimitate pentru a construi o coaliție de reformare mai puternică.

Acum un an, Snowden a alertat lumea despre violarea flagrantă a vieții private a oamenilor de către guverne. Depinde de industria tehnologică, de organizațiile societății civile și ale publicului să împingă guvernele în urmărirea mult doritelor reforme. Doar atunci va putea Internetul să ofere binecuvântarea libertății pe care o promite de mult.
RomaniaLibera.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus