Stiri de ultima ora

Cum a iesit Romania din grupul statelor-problema ale Uniunii Europene

Cum a iesit Romania din grupul statelor-problema ale Uniunii Europene
Actualitate
In prima sesiune a acestui an, Parlamentul European a adoptat o Rezolutie comuna privind incalcarile normelor democratice in Ungaria si Polonia, prin care solicita o accelerare a sanctiunilor contra celor doua state din spatiul ex-comunist. Romania a iesit complet din grupul statelor-problema, o revenire spectaculoasa, in doar cateva luni.In legislatura precedenta, si Romania a facut obiectul a doua Rezolutii succesive in care erau denuntate derapajele de la statul de drept, abuzul de putere, personalizarea institutionala si transformarea institutiilor in arsenal al unui grup de putere, precum si precaritatea instrumentelor pe care societatea civila le are la indemana pentru a denunta abuzul, pe de o parte, si pentru a-si proteja bunastarea - masurata economic, cultural si la nivelul accesului la servicii sociale -, pe de alta parte.S-a pus si in cazul Romaniei problema declansarii procedurii de activare a Articolului 7, anuntata de Frans Timmermans, in acea vreme prim vicepresedinte al Comisiei Europene si care, cu putina vreme inainte, fusese amenintat cu anchetarea penala, de catre Sectia Speciala proaspat infiintata. Dar iata ca doar cateva luni mai tarziu, Romania pare a-si fi reparat erorile si, mai mult, pare a fi recuperat chiar capitalul simbolic in cadrul Uniunii Europene.S-a insanatosit in mod spectaculos Romania?Sunt doua explicatii pentru care in Polonia si Ungaria e mai rau decat in Romania, din perspectiva democratica (fraza primita cu scepticism sau macar cu o ridicare de spranceana la Bucuresti).Niciuna dintre institutiile Romaniei, nici macar Guvernul ajuns in mainile lui Liviu Dragnea si ale gruparii politice pe care o coordona, nu s-a definit structural prin opozitie cu Uniunea Europeana. Pe Dragnea si ai lui nu ii interesa o ideologie si nici nu aveau in cap vreun narativ postcomunist care sa contrapuna Estul Vestului.Aberatiile PSD privind dublul standard nu au mers mai departe de zanzanie si grotesc, nu au produs o dezbatere despre iluzii si deziluzii post-1989, nu au facut o fisa critica a decalajelor si a felului in care Estul si Vestul au mers in raspar in ultimii ani. Romania nu e in Grupul de la Visegrad si nici nu si-a dorit vreo clipa sa joace intr-o liga paralela.Boala Romaniei a fost limitata la o grupare organizata in jurul instinctului de supravietuire, amenintata sa isi piarda privilegiile si libertatea. Rafuielile de la Bucuresti au avut iz mic mafiot, ce desigur, e mult mai inestetic, dar mai inofensiv decat constructiile ideologice de la Varsovia si Budapesta.

Intr-un fel ironic, decalajul pe care Romania l-a avut fata de Polonia si Ungaria, explicabil si prin tipul de regim comunism pe care l-a experimentat fiecare dintre aceste trei tari, a jucat in favoarea tarii noastre. Complexul de inferioritate fata de Varsovia si Budapesta, masurat in educatie, spitale, autostrazi si nivel de trai in general, a fost mai greu de surmontat decat superioritatea tarilor vestice. Este unul dintre motivele pentru care Romania nu si-a dorit niciodata sa stranga randurile alaturi de suratele ex-comuniste, ci mai degraba sa se scuture de etichetele balcanice si sa acceada pe deplin in Uniunea Europeana, langa Franta, Germania, Italia.In ceea ce priveste Ungaria si Polonia, tipul de hybris fata de UE e bine explicat de politologul bulgar Ivan Krastev, in noua lui carte proaspat aparuta si care trateaza tocmai tema acestor 30 de ani de la caderea comunismului (titlul in engleza este The Light that Failed, volumul nu este tradus in romana).Paradigma explicativa pe care o foloseste Krastev este aceea a imitatorului (Estul - Ungaria&Polonia, mai exact) care parcurge mai multe etape ale relatiei cu imitatul (Vestul, originalul).Mai intai, e vorba despre dorinta de a semana originalului, de a parcurge decalajul si de a merita statutul de egal. Urmeaza etapa tip-Frankenstein, in care imitatorul vrea sa ii ia locul originalului si apare astfel mai intai resentimentul, cara lasa loc mai apoi sentimentului de rivalitate. Treptat insa, imitatorul vrea sa fie un nou original, sa se rupa cu totul de vechea filiatie pe care a tot incercat sa o demonstreze. In acest moment se afla Ungaria si Polonia. Romania nu are vocatie demiurgica.Intr-un dialog despre carte, Ivan Krastev explica aceasta teza a imitatorului facand trimitere la o nuvela a lui Dostoievski, Sotul etern. E vorba acolo, asa cum schematizeaza Krastev, despre un barbat a carui sotie moare, iar dupa moartea acesteia el vrea sa ii cunoasca fostii amanti, pentru a intelege mai bine de ce a fost el cel inselat. Si isi cunoaste astfel rivalul, marele seducator din viata sotiei sale, pe care se straduieste sa il imite. Ajuns in momentul in care isi gaseste o noua sotie, il invita pe seducator la o intalnire comuna, din doua motive: pe de o parte, pentru a vedea daca aceasta flirteaza si cu noua sotie, validand-o astfel, iar pe de alta parte, pentru a demonstra ca acum stie si el trucurile si e mai bun decat rivalul.Romania nu a avut acest tip de masurare orgolioasa cu Uniunea Europeana, asa cum tot experimenteaza Viktor Orban la Budapesta, care contrapune UE un model al statului crestin, aparator al valorilor vechi, ori cum pune in scena regimul Katczinsky in Polonia, tara in care au aparut, stupefiant, zone libere de homosexualitate.Spunand o poveste buna despre Romania, Uniunea Europeana vorbeste, de fapt, despre sine.Felul in care institutiile europene au facut opozitie activa regimului PSD, venirile la Bucuresti, asezarea simbolica alaturi de societatea civila, toate acestea vor sa vorbeasca despre capacitatea Uniunii tocmai abandonate de Marea Britanie de a-si readuce acasa o oaie ratacita si de a salva, astfel, familia.
www.ziare.com

Articole similare :
comments powered by Disqus